Clădirea Muzeului de Științele Naturii din Târgu Mureș

1. Construcția clădirii: an, inițiativă, finanțare, durată, stil arhitectural

Inițiativa și demararea lucrărilor

Ideea unei instituții muzeale la Târgu Mureș a fost discutată pentru prima dată în 1874, la o ședință a Asociației Secuiești de Cultură și Economie (Székely Művelődési és Közgazdasági Egylet)^1·4. Această asociație, înființată tot în 1874 cu scopul declarat de a combate izolarea economică și geografică a Ținutului Secuiesc, a militat începând din 1883 pentru înființarea unui muzeu industrial/de artă aplicată, care să pună la dispoziția breslelor și meșteșugarilor unelte și modele pentru dezvoltarea industriei în comitatele secuiești^8·9.

Presiunea asociației asupra autorităților a dus, în 1889, la o vizită la Târgu Mureș a ministrului de comerț și a celui de finanțe ai Ungariei, vizită care a asigurat sprijinul guvernului central pentru proiect^4·9. Lucrările de construcție au demarat în 1890, conform proiectului arhitectului budapestan István Kiss (profesor universitar, autor și al altor clădiri publice - palate financiare, tribunale - în Ungaria de atunci)^2·3·4·9.

Terenul pe care s-a ridicat clădirea a fost cedat de la locul de exerciții al pompierilor (tűzoltó-gyakorlótér), într-un context mai larg de reconstrucție a orașului după marele incendiu din 1875, care a declanșat un val de construcții istoriciste/eclectice la Târgu Mureș^8·11.

Durata lucrărilor și antreprenorii

Construcția a durat din 1890 până în 1893 (aproximativ 3 ani)^2·3·4·9. Execuția a fost condusă inițial de antreprenorul József Sófalvi, apoi de Pál Soós, meșter constructor din Târgu Mureș^4·9. Clădirea a fost inaugurată oficial la 2 iulie 1893^9·14.

Stilul arhitectural

Clădirea este descrisă consecvent în surse drept neoclasică, cu elemente specifice arhitecturii renascentiste italiene și unele elemente de arhitectură antică (greacă)^1·7. În termeni de istorie a arhitecturii maghiare, se încadrează în historicismul târziu și eclectismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea - curentul dominant chiar înainte de apariția stilului Secession (Art Nouveau)^8·9·11.

Elemente arhitecturale notabile:

• Amplasare: clădirea a fost așezată central pe un teren pătrat, retrasă câțiva metri față de aliniamentul străzii și înconjurată de spațiu verde - spărgând astfel frontul continuu de case înșiruite ale străzii (pe atunci Baross Gábor utca)^9·11.
• Frontonul (timpanonul) de pe fațada principală este decorat cu un grup statuar bogat în simboluri, realizat de sculptorul József Róna: în centru, pe tron, figura lui Attila (personaj central al legendei originii secuilor, care îi leagă pe secui de huni), flancat de două figuri feminine alegorice reprezentând Ungaria și Transilvania (simbolizând unirea lor), alături de o figură tânără de meșteșugar ținând o unealtă, simbol al dezvoltării industriale^5·6·10.
• Capitelurile pilaștrilor au fost executate de Antal Szabó⁹.
• Vitraliile casei scării provin din atelierul budapestan al lui István Forgó¹¹.
• Sala mare (marele salon de festivități) a fost decorată cu picturi murale realizate de pictorul Adolf Götz - astăzi dispărute⁹.
• Fațadele laterale, cu nouă axe, sunt mult mai simple, cu ferestre triple repetitive, încadrate de benzi simple¹⁰.

2. De ce un Muzeu Industrial la Târgu Mureș? Contextul istoric

Înființarea muzeului se leagă de două curente istorice convergente:

a) Contextul legislativ și economic al Ungariei de după 1867–1872. După Compromisul Austro-Ungar (1867), legea din 1872 care desființa sistemul breslelor și liberaliza practicarea meseriilor a dus la înființarea, inclusiv la Târgu Mureș, a numeroase școli industriale și ateliere de ucenicie⁷. Muzeul Industrial nu a fost doar un spațiu expozițional, ci - timp de trei decenii, până în 1918 - cel mai important centru de educație industrială și meșteșugărească din Ținutul Secuiesc: pe lângă muzeu funcționau ateliere de ucenicie pentru construcții, metal, lemn și ceramică, iar ucenicii și meșteșugarii puteau împrumuta gratuit modele și piese ilustrative din colecția muzeului⁷.

b) Un curent european mai larg - muzeele de artă industrială/aplicată. În secolul al XIX-lea, Monarhia Austro-Ungară a derulat un program amplu de promovare a valorilor naționale prin înființarea de muzee de artă industrială (aplicată) - o mișcare inspirată de modelul britanic al Muzeului South Kensington (azi Victoria & Albert), preluat la Viena (Österreichisches Museum für Kunst und Industrie, 1864) și apoi la Budapesta (Iparművészeti Múzeum, înființat 1872)⁸. Muzeul Industrial al Ținutului Secuiesc de la Târgu Mureș s-a înscris în acest program⁸.

c) Motivul specific pentru Târgu Mureș. Conform cercetării citate de kozpont.ro, alegerea orașului se explică prin lobby-ul susținut al Asociației Secuiești de Cultură și Economie, care a dus la vizita din 1889 a miniștrilor de resort și la sprijinul guvernamental ulterior⁸. Important de reținut: acesta a fost primul muzeu al orașului și, în același timp, primul muzeu industrial din întreaga Transilvanie - înainte de el, în oraș nu exista niciun muzeu, doar câteva colecții disparate⁸.

3. Soarta muzeului după unirea Transilvaniei cu România (1918/1920)

Documentarea arată o traiectorie clară, în mai multe etape:

• 1893–1918: clădirea funcționează exclusiv ca Muzeu Industrial al Ținutului Secuiesc, cu rol dublu - expozițional și educațional (ateliere de ucenicie)⁷.
• După Trianon (adică după unirea Transilvaniei cu România, formalizată prin Tratatul de la Trianon din 1920): activitatea muzeului industrial, ca atare, încetează. Materialul colecției este dispersat, o parte fiind transferată la Cluj¹⁵. Sursa citată notează explicit că muzeul, „la fel ca multe alte instituții publice maghiare, a devenit o victimă a schimbării de suveranitate de la Trianon"¹³.
• Anii 1930: sub administrația românească, se constituie la Târgu Mureș un așa-numit muzeu arheologic și etnografic, axat pe descoperiri și obiecte arheologice românești¹⁵.
• 1940–1944 (perioada în care Târgu Mureș a revenit sub administrație maghiară, în urma Dictatului de la Viena): se încearcă, în 1940, relansarea muzeului industrial¹⁵.
• 1943: printr-un ordin al Ministerului Industriei, Muzeul Industrial al Ținutului Secuiesc predă o parte din piesele sale cele mai valoroase (colecția de majolică, porțelan și sticlă a fabricii Zsolnay) Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum) din Cluj¹⁶.
• Al Doilea Război Mondial: cea mai mare parte din ce mai rămăsese din colecție este distrusă^7·17.
• După război: clădirea este naționalizată și folosită, pentru o vreme, drept cazarmă și apoi internat/cămin^14·17.

Sursa Muzeului Județean Mureș indică 1957 ca an în care clădirea a fost pusă la dispoziția instituției și s-a deschis aici prima expoziție a Muzeului Regional din Târgu-Mureș, o expoziție-amalgam de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie^1·3.

• 1968: în clădire funcționează o expoziție de istorie (din neolitic până la sfârșitul feudalismului)¹.
• 1979–1980: secțiile de Arheologie și de Istorie Modernă și Contemporană sunt reunite și mutate în Palatul Culturii³.
• 1984: se deschide expoziția de bază a Secției de Științele Naturii chiar în clădirea de pe strada Horea - acesta este momentul, confirmat de mai multe surse independente (inclusiv declarația directorului muzeului din 2023), în care clădirea capătă în mod definitiv destinația de muzeu de științele naturii^3·14. Un rol esențial în constituirea acestei secții l-a avut dr. Endre Sárkány-Kiss, muzeograf și profesor universitar¹⁴.
• 2017–2023: clădirea este renovată integral printr-un proiect cu fonduri europene (valoare totală: 12.091.586,21 lei), redeschisă publicului în decembrie 2023, cu o expoziție modernizată¹⁴.

4. Statutul de monument istoric

Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice a județului Mureș cu codul MS-II-m-A-15510, la adresa Str. Horea nr. 24, cu datarea 1890–1893¹⁸. În nomenclatorul românesc de monumente istorice, grupa valorică „A" desemnează monumentele de valoare națională și universală (spre deosebire de grupa B, valoare locală) - deci clădirea se află în categoria superioară de protecție patrimonială¹⁸.

Motivele care justifică acest statut, așa cum reies din descrierile de specialitate:

• Unicitate funcțională: potrivit Muzeului Județean Mureș, este singura clădire din Târgu Mureș construită special pentru a fi muzeu - toate celelalte secții ale muzeului județean funcționează în clădiri (palate, case boierești) adaptate ulterior acestui scop^1·3.
• Valoare arhitecturală: este considerată un exemplu reprezentativ, de calitate, al historicismului târziu/eclectismului din arhitectura maghiară a Transilvaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, semnat de un arhitect cu activitate recunoscută în epocă (István Kiss)^10·11.
• Decorație sculpturală și picturală de valoare: grupul statuar al lui József Róna de pe frontonul principal, vitraliile din casa scării și - deși azi pierdute - picturile murale ale lui Adolf Götz din sala mare, reprezintă un ansamblu decorativ complex, produs al unor meșteri și artiști recunoscuți ai epocii^9·10·11.
• Valoare documentară/istorică: clădirea a fost martoră și, prin funcțiile succesive avute (muzeu industrial, cazarmă, internat, muzeu regional, muzeu de științe ale naturii), un martor direct al transformărilor instituționale și politice succesive prin care a trecut orașul de-a lungul a peste 130 de ani^14·15.

Istoricul de artă Karácsony István este citat spunând că actuala clădire a Muzeului de Științele Naturii este, pe nedrept, o clădire trecută cu vederea în raport cu importanța ei reală⁸.